Istoria rețelei IMPEL poate fi urmărită până la începutul anilor 1990. În 1991, președinția olandeză a UE a comandat un studiu privind agențiile de mediu ale UE, în contextul îngrijorării că dezvoltarea legislației de mediu nu a fost însoțită de îmbunătățiri ale calității mediului. Una dintre principalele recomandări a fost crearea unei rețele de aplicare a normelor de mediu în cadrul statelor membre. Rezultatul a fost formarea Rețelei agențiilor comunitare de aplicare a normelor de mediu, a cărei primă reuniune a avut loc la Chester, Regatul Unit, în 1992, sub președinția Regatului Unit – de aici și denumirea de rețeaua Chester.
Structura de bază a rețelei IMPEL pe care o cunoaștem astăzi a fost stabilită la acea dată. La fiecare șase luni urmau să aibă loc reuniuni plenare prezidate de președinția în exercițiu. Au fost numiți coordonatori naționali pentru a ajuta la organizare și pentru a fi un punct de contact în cadrul statelor membre individuale. Au fost înființate patru grupuri de lucru pentru a analiza aspectele tehnice ale autorizării, aspectele procedurale și juridice ale autorizării, monitorizarea conformității și inspecția și gestionarea procesului de punere în aplicare.
Cel de-al cincilea program de acțiune pentru mediu a recunoscut importanța unei rețele de implementare și punere în aplicare, la care a participat și Comisia. Bunul simț a prevalat și, mai degrabă decât să se înființeze o rețea separată, s-a convenit că rețeaua Chester ar putea prelua cu ușurință acest rol. Implicarea Comisiei în rețea, în calitate de copreședinte, a început în 1994, iar comunicarea sa din 1996 a sugerat formularea de propuneri privind utilizarea IMPEL pentru cooperare și consolidarea capacităților și, în special, pentru definirea criteriilor minime pentru inspecții. O încurajare suplimentară a venit din partea unei rezoluții adoptate de Consiliul Mediu în iunie 1997, care a sugerat că IMPEL “ar putea fi dezvoltată în continuare, printre altele solicitându-i să analizeze dacă ar trebui să își lărgească domeniul de aplicare al mandatului și să își concentreze activitatea actuală.
La reuniunea sa plenară din decembrie 1997, IMPEL a fost de acord cu o nouă structură și cu un domeniu de aplicare mai larg, astfel cum a sugerat Rezoluția Consiliului Mediu. Cele patru grupuri de lucru, împreună cu subgrupul privind transportul transfrontalier de deșeuri, au fost înlocuite cu grupuri de proiect axate pe sarcini, în mare parte în modul în care IMPEL funcționează în prezent. Activitatea grupurilor de proiect urma să fie comandată și supravegheată de două comitete permanente și să fie dizolvată la finalizarea sarcinilor lor. Comisia a fost de acord să împartă costurile programului de lucru și să găzduiască secretariatul IMPEL.
Comitetele permanente au avut un rol util, dar pentru a minimiza birocrația în cadrul IMPEL, s-a convenit ca acestea să fie desființate: acest lucru s-a întâmplat în 1999. Prin urmare, reuniunile plenare trebuiau să ia în considerare rapoartele finale privind proiectele și progresul proiectelor, precum și să dezvolte idei pentru noi proiecte. În cele din urmă, acest lucru s-a dovedit a fi prea oneros pentru ședința plenară, iar această activitate a fost transferată treptat grupurilor, care sunt în prezent în număr de trei – privind îmbunătățirea autorizării, inspecției și aplicării legislației, transferul transfrontalier de deșeuri și o mai bună reglementare (practicabilitate și aplicabilitate).
Rolul grupurilor s-a dezvoltat în timp, reducând nevoia de discuții detaliate în cadrul reuniunilor plenare. Acestea joacă un rol în revizuirea calității proiectelor și în examinarea în detaliu a rapoartelor. Clusterul pentru o mai bună legiferare a fost cel mai recent format. Acesta a fost înființat la reuniunea plenară de la Amsterdam din 2004, în urma unui atelier de lucru care a analizat concluziile raportului IMPEL privind o mai bună legiferare.
IMPEL continuă să se dezvolte pe măsură ce se îndreaptă spre următoarea sa fază. Secretariatul este încă găzduit de Comisie, dar acest lucru va înceta în decembrie 2008. În orice caz, secretariatul va trebui să părăsească Comisia până la acea dată, deoarece până atunci IMPEL ar trebui să dobândească un statut juridic de asociație în temeiul legislației belgiene. Astfel, IMPEL ar trebui să se afle într-o poziție mai bună pentru a solicita finanțare în cadrul regulamentului LIFE+ și din alte surse.