Document de informare: Revizuirea planului de inspecție a deșeurilor bazat pe riscuri al IMPEL's

Teme principale și idei importante:

1. Abordare strategică și bazată pe riscuri a inspecțiilor privind deșeurile: Tema centrală a raportului este necesitatea unei abordări strategice, planificate și bazate pe riscuri a inspecțiilor de mediu la instalațiile de tratare a deșeurilor. Aceasta este determinată de cerințele legislației UE, în special Recomandarea 331/2001/CE și Directiva 2008/98/CE (Directiva-cadru privind deșeurile - DCD), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2018/851. Raportul afirmă că "un sistem de inspecție eficace și eficient poate deriva exclusiv din planificarea strategică. Aceasta definește contextul de referință, prioritățile, obiectivele și resursele disponibile." Raportul definește un "Plan de inspecție cu conținut minim" care poate servi drept proiect pentru organismele de inspecție.
2. Conformitatea cu legislația UE: Raportul abordează în mod direct obligațiile prevăzute în legislația de mediu a UE.

• Recomandarea 331/2001/CE: Această recomandare stabilește criteriile minime pentru inspecțiile de mediu, subliniind necesitatea unor planuri de inspecție accesibile publicului și a unor inspecții periodice. Raportul afirmă în mod explicit că planul este elaborat "în conformitate cu cerințele definite în recomandarea... care stabilește criteriile minime pentru inspecțiile de mediu în statele membre".
• Directiva 2008/98/CE (DCA): Articolul 34 impune "inspecții periodice adecvate de către autoritățile competente" pentru unitățile care efectuează operațiuni de tratare a deșeurilor. Raportul subliniază că planul său "declină obiectivul articolului 34 din DCA menționat mai sus, delegat organismului de inspecție."
• Directiva 2018/851 (de modificare a DCA): Considerentul 17 subliniază asigurarea faptului că deșeurile care au încetat să mai fie deșeuri (End-of-Waste - EoW) respectă legislația Uniunii și prioritizează inspecția fluxurilor de deșeuri care prezintă un risc mai ridicat, a proceselor inovatoare de recuperare și a deșeurilor recuperate în vederea utilizării în alte state membre. Raportul încorporează aceste priorități în metodologia sa de evaluare a riscurilor.

1. Integrarea activităților de inspecție cu planificarea și prevenirea: Raportul pledează pentru o nouă abordare bazată pe "integrarea între planificarea activităților de inspecție, activitățile de prevenire și de la conștientizarea faptului că un sistem de inspecție eficace și eficient poate deriva exclusiv din planificarea strategică." Aceasta implică o trecere de la răspunsuri reactive la o strategie proactivă care vizează prevenirea încălcărilor de mediu.
2. Ciclul de planificare a inspecțiilor de mediu: Raportul prezintă un ciclu de planificare în patru etape:

• Planning: Elaborarea planului de inspecție, definirea obiectivelor și priorităților și colectarea informațiilor. Evaluarea riscurilor este esențială în această etapă pentru a determina frecvența inspecțiilor.
• Execuția inspecțiilor: Punerea în aplicare a inspecțiilor de rutină și non-rutiniere utilizând instrumentele și procedurile stabilite.
• Raportare: Elaborarea de rapoarte privind rezultatele inspecțiilor și stocarea acestora într-o bază de date accesibilă.
• Evaluare: Verificarea îndeplinirii obiectivelor cu ajutorul indicatorilor și efectuarea ajustărilor necesare la plan.

1. Evaluarea riscurilor ca instrument de prioritizare: Un element central al planului este evaluarea sistematică a riscurilor de mediu pentru prioritizarea activităților de inspecție. Raportul afirmă: "Unul dintre aspectele principale ale planificării inspecțiilor este evaluarea riscurilor." Scopul principal al evaluării riscurilor este "stabilirea frecvenței vizitelor la instalațiile de tratare a deșeurilor de către organismul de inspecție." Acest lucru garantează că resursele limitate sunt direcționate către instalațiile cu cele mai mari riscuri potențiale de mediu.
2. The Integrated Risk Assessment Method (IRAM): Raportul adoptă și adaptează metodologia IRAM, dezvoltată în cadrul rețelei IMPEL, pentru evaluarea riscurilor la instalațiile de reciclare a deșeurilor. IRAM definește riscul ca o funcție a gravității consecinței (efectului) și a probabilității.

• Criteriile de impact: Acestea măsoară impactul potențial al sursei (instalației) asupra receptorului (mediu/sănătate umană). Exemplele includ tipul de instalație, dovada incidentelor, cantitatea de deșeuri introduse (periculoase și nepericuloase), transportul transfrontalier al deșeurilor, sensibilitatea mediului înconjurător, percepția socială și emisiile în mediu. Raportul menționează că aceste criterii se bazează pe prioritățile definite în considerentul 17 din Directiva 2018/851.
• Criterii de performanță (sau probabilitate): Acestea măsoară probabilitatea ca un impact să apară și iau în considerare factori precum respectarea cerințelor de autorizare, prezența unui sistem de management de mediu (EMS) și atitudinea operatorului.
• Principii de metodologie: Frecvența inspecțiilor este determinată de cel mai mare scor obținut în criteriile de impact, ajustat în funcție de performanța operatorului.

1. Definirea frecvențelor de inspecție în funcție de risc: Rezultatele evaluării riscurilor sunt utilizate pentru a atribui instalațiile la diferite clase de risc (ridicat, mediu, scăzut) și pentru a determina frecvența inspecțiilor de rutină. Raportul oferă o definiție propusă a frecvențelor, sugerând abordări diferite pentru fiecare clasă de risc (de exemplu, inspecții la fața locului la fiecare 1-3 ani pentru risc ridicat, la fiecare 4-5 ani pentru risc mediu și, în principal, neprogramate pentru instalațiile cu risc scăzut, bazându-se potențial pe chestionare de autoevaluare).
2. Strategie pentru promovarea conformității: Raportul sugerează o strategie cu mai multe fațete dincolo de simplele inspecții la fața locului, inclusiv:

• Analizarea chestionarelor de la operatori.
• Analizarea periodică a datelor și rapoartelor de automonitorizare.
• Inspecții la fața locului.
• Întâlniri tehnice cu operatorii.
• Transmiterea chestionarelor de autoevaluare către operatori.

1. Key Environmental Issues (KEIs): Raportul recunoaște că nu toate problemele de mediu de la o instalație de deșeuri au aceeași relevanță. Identificarea KEIs poate contribui la simplificarea inspecțiilor și la îmbunătățirea eficienței prin concentrarea asupra celor mai relevante aspecte. Printre exemplele de KEI menționate se numără riscul de incendiu din cauza depozitării anumitor tipuri de deșeuri, mirosurile și contaminarea biologică din deșeurile organice, poluarea atmosferică din incinerare și contaminarea solului/apei și levigatul din depozitele de deșeuri.
2. Răspunderea operatorilor: Raportul subliniază importanța responsabilității operatorilor și propune valorificarea bunelor practici de automonitorizare și raportare. Operatorilor ar trebui să li se solicite să colaboreze prin trimiterea periodică de chestionare de autoevaluare și rapoarte de conformitate, de preferință prin intermediul aplicațiilor online. Aceste date pot fi utilizate pentru actualizarea calculelor IRAM, evaluarea performanței de mediu și concentrarea eforturilor de inspecție. Raportul sugerează, de asemenea, clasificarea comportamentului operatorului și luarea în considerare a circumstanțelor agravante atunci când este detectată neconformitatea.
3. Obiective și ținte: Raportul stabilește atât obiective interne pe termen scurt/mediu pentru organismul de inspecție (de exemplu, asigurarea inspecțiilor de rutină și non-rutiniere, efectuarea eșantionării, îmbunătățirea competențelor inspectorilor), cât și obiective generale pe termen mediu/lung (de exemplu, scăderea deșeurilor trimise spre eliminare, creșterea conformității, scăderea accidentelor). Aceste obiective sunt destinate să fie măsurabile prin indicatori și ținte.
4. Monitorizarea performanței și revizuirea planului: Raportul subliniază importanța monitorizării sistematice anuale a indicatorilor de intrare, de ieșire și de rezultat pentru a evalua atingerea obiectivelor și a identifica domeniile care necesită îmbunătățiri. Planul urmează să fie revizuit anual.
5. Gestionarea informațiilor: Un sistem robust de gestionare a informațiilor este considerat necesar pentru a stoca datele de inspecție, a facilita comunicarea cu alte organisme și cu publicul și a urmări acțiunile ulterioare.
6. Necesități de formare: Raportul recunoaște necesitatea formării continue a inspectorilor de mediu pentru a asigura omogenitatea și dezvoltarea cunoștințelor și abilităților în domenii precum raportarea încălcărilor, punerea în aplicare, eșantionarea, categoriile de deșeuri, End-of-Waste și protocoalele de siguranță.

Fapte și date esențiale:

• Raportul oferă un cadru pentru un plan de inspecție a deșeurilor care acoperă o anumită zonă geografică și perioadă de timp (de exemplu, o regiune pentru xxxx ani, de la 1/1/20yy la 31/12/20zz).
• Planul acoperă "toate instalațiile de tratare a deșeurilor/instalațiile specifice" din teritoriu, necesitând o listă oficială și o cartografiere a acestor instalații (anexa I).
• Resursele umane disponibile pentru activitățile de inspecție trebuie să fie cuantificate (zile/luni/% din timp).
• Raportul enumeră diverse resurse instrumentale necesare pentru inspecții, inclusiv laboratoare, aplicații IT, echipamente de prelevare de probe, drone, vehicule și EPI.
• Metodologia IRAM utilizează punctajul atât pentru criteriile de impact, cât și pentru cele de performanță (variind de la 0 la 5 pentru impact și de la -1 la 1 pentru performanță). Exemple de grile de evaluare sunt furnizate în anexa III.
• Anexa II detaliază rezultatele evaluării riscurilor, prezentând distribuția instalațiilor în categorii de risc ridicat, mediu și scăzut și frecvența inspecțiilor rezultate (în luni). Numărul total de instalații din fiecare categorie de risc urmează să fie cuantificat.
• Frecvențele de inspecție propuse variază în funcție de categoria de risc (ridicat: la fiecare 1-3 ani, mediu: la fiecare 4-5 ani, scăzut: doar de rutină, potențial cu autoevaluare la fiecare trei ani). Autoevaluarea anuală este sugerată pentru instalațiile cu risc scăzut.
• Raportul sugerează obiective anuale pentru diverși indicatori de intrare, de ieșire și de rezultat, subliniind o tendință de scădere a neconformităților, a acțiunilor întreprinse ca urmare a neconformităților, a accidentelor și a expunerilor, precum și o tendință de creștere a instalațiilor în deplină conformitate cu BAT și cu procentele de recuperare a deșeurilor.

În concluzie, acest raport IMPEL oferă un cadru cuprinzător pentru elaborarea unui plan de inspecție bazat pe riscuri pentru instalațiile de tratare a deșeurilor din Europa. Acesta subliniază temeiul juridic pentru inspecții, importanța planificării strategice și a evaluării riscurilor utilizând metodologia IRAM, precum și necesitatea unor obiective clare, ținte, monitorizarea performanței și îmbunătățirea continuă. Raportul urmărește să sporească eficacitatea și eficiența aplicării normelor de mediu în sectorul deșeurilor și să promoveze respectarea legislației de mediu a UE.