Determinarea semnificației

În cazul în care există o amenințare iminentă de deteriorare a mediului sau este necesară gestionarea imediată a factorilor de deteriorare, trebuie efectuată o evaluare rapidă a semnificației potențiale pe baza informațiilor disponibile. Ca atare, evaluarea se poate baza în mare măsură pe convingeri rezonabile privind informațiile generale referitoare la factorii de deteriorare, resursele naturale sau serviciile și efectele negative. În cazul în care au avut loc daune de mediu și sunt necesare măsuri de remediere, ar trebui să se efectueze o evaluare mai detaliată și specifică amplasamentului pentru proiectarea măsurilor de remediere.

Evaluarea daunelor aduse mediului se face în raport cu o stare de referință. Starea de referință este definită în ELD ca fiind “starea resurselor naturale și a serviciilor la momentul producerii daunelor, care ar fi existat dacă nu s-ar fi produs daunele aduse mediului, estimată pe baza celor mai bune informații disponibile”.

Comunicatul EU COM precizează că semnificația trebuie “determinată în raport cu suprafața fizică reală de teren sau de apă sau (în cazul speciilor protejate) cu populațiile reale afectate în mod negativ sau care riscă să fie afectate, ținând seama de orice caracteristici intrinseci preexistente sau de factorii dinamici care ar fi putut influența resursele naturale în cauză independent de producerea daunelor” ¹. În acest scop, Comunicarea subliniază scara geografică la care se aplică ELD pentru speciile protejate și habitatele naturale trebuie să fie semnificativă la nivel local, iar pentru pagubele produse apei sunt apele care au fost afectate negativ.

În ceea ce privește exclusiv speciile și habitatele naturale protejate, este important de remarcat faptul că anexa I la Directiva privind protecția mediului include concepte de referință pentru efectele adverse care, la latitudinea statelor membre, nu trebuie să fie considerate semnificative. Aceste concepte se referă la efectele adverse pe termen scurt care sunt mai mici decât fluctuațiile naturale sau care rezultă din gestionarea normală a unui sit sau în cazul în care o specie protejată sau un habitat natural se va reface într-o perioadă scurtă de timp.  Aceste discreții ar trebui interpretate strict atunci când se evaluează dacă daunele sunt semnificative sau nu ¹.

Definiția daunelor aduse apelor din DLE se referă la un efect negativ semnificativ asupra stării, astfel cum este definită în Directiva-cadru privind apa, a “apelor vizate”. Avizul precizează că apele “vizate” sunt cele afectate de daune¹. Prin urmare, determinarea daunelor aduse mediului nu este limitată la scara geografică a unui corp de apă, astfel cum este delimitat în temeiul Directivei-cadru privind apa. Zona în care se produc modificări negative se poate extinde pe mai multe dintre aceste corpuri de apă sau poate viza doar o parte a unui corp de apă². Cu toate acestea, în unele cazuri, poate fi adecvată aplicarea ELD la un corp de apă delimitat, de exemplu, atunci când conceptul de referință relevant este starea cantitativă a unui corp de apă subterană, în cazul în care corpul de apă subterană respectiv acționează ca o unitate hidrogeologică distinctă în acest scop.
Starea corpurilor de apă în conformitate cu DCA este evaluată la fiecare 6 ani.  DLE necesită o identificare pe termen mai scurt a unui efect advers semnificativ³ și nu este legată de acest ciclu de 6 ani, în comunicare precizându-se că modificările adverse vor fi semnificative atunci când există un decalaj măsurabil între momentul în care apare modificarea adversă și momentul în care starea inițială este restabilită⁴. 
Din cele de mai sus reiese clar că, pentru ca un efect negativ să fie considerat semnificativ, nu este necesar să se fi produs o modificare a clasificării în sensul Directivei-cadru privind apa – cu toate că o trecere la o clasificare inferioară a stării poate constitui un efect negativ semnificativ care necesită măsuri în temeiul Directivei privind mediul⁵.