Modelul DPSIR adaptat la evaluarea daunelor aduse mediului

Evaluarea daunelor aduse mediului poate beneficia de evaluarea unor indicatori/parametri calitativi și cantitativi selectați (sau indici).
Acești indicatori pot fi derivați din cei utilizați pentru evaluarea impactului asupra mediului sau din cei incluși în ghidurile standard internaționale sau în reglementările tehnice ale UE și ale țărilor privind impactul asupra speciilor și habitatelor naturale protejate, apei și terenurilor.
Mai jos este descrisă o nouă metodologie de evaluare a daunelor aduse mediului în cadrul directivei ELD, bazată pe gruparea indicatorilor în jurul unor obiective de evaluare specifice aliniate la modelul DPSIR (Driver, Pressure, Source, Impact, Response).

Evaluarea daunelor aduse mediului în temeiul DLE se bazează pe studiul evenimentului dăunător și implică, identificarea și caracterizarea factorilor de daună, determinarea legăturii de cauzalitate dintre activitatea profesională/evenimentul dăunător/factorii de daună și efectele adverse și, mai presus de toate, determinarea faptului dacă efectele adverse în ceea ce privește condițiile inițiale ale resursei naturale protejate sunt susceptibile de a fi sau sunt semnificative în conformitate cu cerințele DLE.
Determinarea daunelor aduse mediului se poate baza pe indicatori selecționați care descriu, în primul rând, efectele adverse asupra condițiilor de bază ale resursei naturale (condiție prealabilă pentru existența daunelor aduse mediului) și, în al doilea rând, caracteristicile producerii daunelor și factorii de daună.
Se propune o nouă abordare metodologică, o abordare DPSIR adaptată, care poate facilita o determinare simplă și standardizată a daunelor aduse mediului.
Modelul DPSIR a fost adoptat de Agenția Europeană de Mediu (AEM) ca referință generală pentru o abordare integrată în procesele de raportare privind starea mediului, realizate la orice nivel european sau național. Modelul propune o structură generală de referință pentru a reprezenta setul de elemente și relații care caracterizează orice temă de mediu, punând-o în legătură cu politicile aferente.

Structura modelului DPSIR este alcătuită din diverse componente legate între ele prin relații cauzale (a se vedea fig. 2):
•   DRIVER: acțiuni, atât antropice cât și naturale, capabile să determine presiuni asupra mediului;
•   PRESSURE: presiuni exercitate asupra mediului de către determinanți;
•   STATE: calitățile fizice, chimice și biologice ale resurselor de mediu;
•   IMPACT: efecte negative asupra ecosistemelor, sănătății umane și animale și economiei;
•   REACȚIE: răspunsuri și acțiuni guvernamentale implementate pentru a face față presiunilor și impactului asupra mediului.

Figure 2 - DPSIR model applied to Environmental Impact Assessment.

Pentru a adapta modelul DPSIR la determinarea daunelor aduse mediului, ciclul este inversat, de la IMPACT la DRIVER, după cum se arată în vezi fig. 3 și se descrie mai jos¹:
- IMPACT: efecte negative asupra conceptelor de referință ale resursei naturale, generate de evenimentul prejudiciabil și de factorii prejudiciabili;
- STATUTĂ: condițiile de bază, în raport cu conceptele de referință și cu alte caracteristici, ale resursei naturale afectate de efectele adverse ale evenimentului dăunător și ale factorilor de daună;
- PRESSURE: factorii de producere a daunelor și factorii de daună generați de CONDUCĂTOR, care pot provoca daune de mediu potențiale în cadrul ELD asupra resursei naturale;
- DRIVER: activitățile profesionale enumerate în anexa III la DLE și alte activități profesionale (în caz de culpă sau neglijență²) care generează factorii de apariție și de deteriorare dăunători.
- RĂSPUNS: măsurile de remediere pe care operatorul responsabil care a cauzat prejudiciul de mediu trebuie să le pună în aplicare pentru a readuce resursa naturală la starea inițială sau spre aceasta (remediere primară) sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a interveni cu remedieri complementare și compensatorii (pentru pierderi intermediare).

ISDPR MODEL - sen_ars

Ciclul DPSIR este inversat deoarece, atunci când se determină indiciile și dovezile daunelor aduse mediului, cele mai importante și primare date și informații care trebuie colectate sunt legate de efectele adverse (IMPACT) asupra resurselor naturale în comparație cu situația lor de referință (STARE), chiar și după un incident, în cazul în care aveți cunoștințe despre producerea daunelor și despre factorii de daună, dar este posibil să nu aveți cunoștințe despre efectele adverse asupra resurselor naturale. În continuare, identificarea și determinarea magnitudinii și periculozității producerii daunelor și a factorilor de daună (PRESIUNE) contribuie la identificarea indiciilor daunelor aduse mediului atunci când datele și informațiile privind efectele adverse asupra resurselor naturale sunt insuficiente.
În cele din urmă, datele și informațiile privind factorii de apariție a daunelor și daunele (PRESIUNE), precum și privind efectele adverse (IMPACT), comparativ cu caracteristicile activității profesionale (DRIVER) sunt utilizate pentru a evalua legătura de cauzalitate dintre activitatea profesională și efectele adverse. De fapt, tabelul DRIVER include indicatorii care ajută la identificarea activității profesionale responsabile, fie în cazurile în care evenimentul dăunător este cunoscut, fie este necunoscut la început.
Prin urmare, modelul DPSIR adaptat la determinarea daunelor aduse mediului (denumit în continuare “modelul ISPD”) poate fi utilizat de la începutul evaluării, de exemplu, dacă informațiile privind activitatea profesională sunt cunoscute sau necunoscute, până la sfârșitul procesului de evaluare, adică pe parcursul întregului proces de determinare a daunelor aduse mediului.
Nota: conținutul componentei RESPONSE nu a fost elaborat în această etapă a proiectului.
Fiecare componentă (și anume fiecare casetă din fig. 3) a modelului ISPD poate “conține” date și informații care pot fi evaluate pentru a identifica și determina, în primul rând, indiciile de deteriorare pentru a stabili dacă se justifică sau nu continuarea investigațiilor privind dovezile de deteriorare a mediului în cadrul ELD, în al doilea rând pentru a identifica și determina dovezile de deteriorare. Cu toate acestea, după cum se poate vedea în fig. 3, dovezile daunelor pot, în unele cazuri, să fie identificate și determinate direct, fără a trece prin determinarea indiciilor, atunci când informațiile disponibile în stadiul incipient al investigației sunt suficiente pentru a determina importanța efectelor negative asupra resurselor naturale în conformitate cu ELD.
Prin urmare, fiecare componentă a modelului ISPD poate fi descrisă cu liste predefinite de indicatori cantitativi și calitativi, pentru a efectua determinarea indiciilor și a dovezilor de deteriorare a mediului pe baza evaluării valorilor datelor și informațiilor despre indicatori.
Indicatorii care descriu diferitele componente ale DPSIR pot fi, de asemenea, caracterizați în termeni de obiective, relevanță și semnificație în tabele ISPD, în scopul evaluării cazului și al identificării indiciilor și dovezilor de deteriorare a mediului³.

1 O abordare similară este propusă în Ghidul AA.VV.- “Metodologie e criteri di riferimento per la valutazione del danno ambientale ex parte sesta del Dlgs 152/2006” - Linee Guida SNPA 33/2021” pentru evaluarea daunelor aduse mediului apei. În acest ghid practic, metoda respectivă a fost revizuită și extinsă pentru evaluarea daunelor aduse tuturor resurselor naturale.
2 În ELD, regimul de răspundere bazat pe vină al altor activități decât cele enumerate în anexa III se referă numai la daunele aduse biodiversității (a se vedea punctul 5.3 de mai jos). În orice caz, în prezentul ghid practic, regimul de răspundere bazat pe culpă din ELD a fost extins la daunele produse apei și terenurilor, făcând trimitere la anumite legislații naționale.
3 Un cod de culori și simboluri a fost utilizat în tabele în acest scop.