Art. 2, par. 9 din ELD definește “amenințarea iminentă de deteriorare” ca o “probabilitate suficientă ca deteriorarea mediului să apară în viitorul apropiat”.
A doua listă de verificare inclusă în tabelele practice poate fi utilizată pentru a identifica cazurile de amenințare iminentă de deteriorare a mediului în temeiul Directivei privind răspunderea pentru mediul înconjurător (DME).
Pentru a evalua existența unei amenințări iminente de deteriorare, ar trebui utilizat modelul de bază sursă-căi de acces-receptor (SPR). Modelul de bază constă în găsirea legăturii dintre sursă-căi-receptoare. Dacă legătura SPR este confirmată, trebuie considerată o amenințare iminentă de daune.
Modelul SPR aplicat la evaluarea amenințării iminente de daune ar trebui să ia în considerare toate evenimentele dăunătoare reale (surse primare, surse secundare etc.), toate căile reale și posibile (directe și indirecte) și toți receptorii/țintele reale și posibile dintre resursele naturale protejate de ELD.
Identificarea unei amenințări iminente de deteriorare implică faptul că operatorul trebuie să ia măsuri preventive pentru a preveni deteriorarea. Prin urmare, conceptul de amenințare iminentă de daune se referă la o situație în evoluție sau potențial evolutivă și nu la o situație stabilă și permanentă.
Un alt aspect important al identificării unei amenințări iminente de deteriorare este faptul că resursele naturale pot fi fie deja expuse la factori de deteriorare (au apărut deja efecte adverse), fie expuse riscului de a fi expuse la factori de deteriorare (nu există încă efecte adverse).
Urmărind acest aspect, evaluarea amenințării iminente de deteriorare permite utilizarea principiului precauției, care implică următorul concept: în cazul în care nu se iau măsuri preventive, pot spune că deteriorarea mediului nu se va produce dincolo de orice îndoială rezonabilă?
În consecință, este posibil să se utilizeze principiul precauției în loc să se determine dacă efectele adverse ar putea deveni suficient de semnificative pentru a genera daune de mediu în viitorul apropiat.
În această privință, par. 72 din Comunicarea COM(2021) 1860 final a UE prevede că, în scopul aplicării măsurilor preventive și al gestionării imediate a factorilor de daună, necesitatea unei evaluări rapide înseamnă că va trebui să ne bazăm pe informațiile ușor disponibile și să ajungem la concluzii pe baza acestora. Informațiile generale privind natura factorilor de daună și expunerea unei resurse naturale la efectele negative ale acestora vor fi adesea esențiale, deoarece este posibil să nu existe timp pentru a aștepta apariția detaliilor specifice locului. Aplicarea principiului precauției este necesară în astfel de circumstanțe.
În plus, nota de subsol 92 din Comunicarea COM(2021) 1860 final a UE precizează că, în unele situații, este foarte dificil să se evalueze importanța daunelor aduse mediului și, în special, amenințarea iminentă a acestora. Acest lucru se poate întâmpla din diferite motive, de exemplu, poate exista o lipsă de informații într-o situație de urgență. În aceste situații, principiul precauției poate juca un rol esențial, justificând intervenția pe baza unei convingeri rezonabile. Acesta va permite realizarea acțiunii preventive necesare și lansarea procedurii administrative corespunzătoare.
Evaluarea unei amenințări iminente de deteriorare a mediului necesită verificarea următoarelor 5 elemente:
1) prezența unui eveniment dăunător în curs de desfășurare sau a unor factori de deteriorare încă activi (și anume, prezența unei situații în evoluție sau potențial evolutivă)
2) prezența resurselor naturale ELD susceptibile de a fi prejudiciate
3) prezența rutelor de expunere reale sau potențiale care leagă evenimentul prejudiciabil și/sau factorii de daună de resursele naturale ELD susceptibile de a fi prejudiciate
4) coerența factorilor de daună și/sau a efectelor adverse cu conceptele de referință (conform ELD) ale resurselor naturale ELD susceptibile de a fi prejudiciate
5) Prezența unei “probabilități suficiente ca deteriorarea mediului să se producă în viitorul apropiat”, care poate fi evaluată în lumina a 5 subelemente precum:
5.a perioada de permanență a producerii daunelor și a factorilor de daună (acest subelement devine relevant în cazul în care producerea daunelor și factorii de daună nu se sting rapid, ci rămân activi o perioadă);
5.b Frecvența producerii daunelor (în cazul în care producerea daunelor nu este o emisie, un eveniment sau un incident unic) și factorii de daună (acest subelement devine relevant dacă producerea daunelor este unică, dar gravă sau dacă producerea daunelor nu este gravă, dar este multiplă și frecventă în timp);
5.c Magnitudinea, amploarea și periculozitatea factorilor de daună în ceea ce privește resursa naturală ELD1 (Acest subelement devine relevant dacă magnitudinea, amploarea și periculozitatea factorilor de daună sunt în măsură să afecteze în mod semnificativ resursa naturală ELD);
5.d Proximitatea resursei naturale ELD în raport cu apariția daunelor și/sau factorii de daună (acest subelement devine relevant dacă resursa naturală ELD este aproape și poate fi atinsă de apariția daunelor și/sau factorii de daună); și
5.e gradul de expunere a resursei naturale ELD la factorii de daună (acest subelement devine relevant dacă resursa naturală ELD este vulnerabilă și foarte expusă (cantitativ și temporal) la factorii de daună).
Primele 4 elemente permit evaluarea condițiilor de existență a unei posibile amenințări iminente de deteriorare (verificare preliminară), în timp ce al cincilea element (Verificarea determinării unei “probabilități suficiente ca deteriorarea mediului să se producă în viitorul apropiat”), compus din 5 subelemente, permite evaluarea dacă există o probabilitate suficientă ca deteriorarea mediului să se producă în viitorul apropiat, și anume dacă există o amenințare iminentă de deteriorare.
Evaluarea combinată a celor 5 subelemente ar putea genera condiția unei probabilități suficiente de producere a unei daune asupra mediului în viitorul apropiat. Fiecare dintre ele ar putea fi în mod singular în condiția de apariție a probabilității ca deteriorarea mediului să aibă loc în viitorul apropiat (a se vedea tabelele practice), însă este necesară o evaluare globală a acestora. Aceasta înseamnă că ambele:
- Amenințarea iminentă de producere a unei pagube nu poate apărea doar din cauza unui singur subelement; și
- Amenințarea iminentă de daune poate apărea chiar dacă nu toate subelementele sunt în stare de relevanță.
În lumina evaluării celor 5 elemente de mai sus, principiul precauției poate fi utilizat în anumite cazuri, în special în circumstanțe precum cele menționate la par. 72 și nota de subsol 92 din Comunicarea UE COM C(2021) 1860.
În această privință, ar putea fi util să se ia în considerare posibilitatea de a aplica, în anumite cazuri, conceptele de indicii și dovezi și pentru amenințarea iminentă de daune. De fapt, acestea pot reprezenta două declanșatoare diferite ale intervenției procedurilor de măsuri preventive prevăzute la art. 5 din ELD2.
De fapt, determinarea indiciilor unei amenințări iminente de daune poate corespunde determinării unei amenințări iminente de daune prin utilizarea principiului precauției, în timp ce indiciile unei amenințări iminente de daune pot corespunde determinării unei amenințări iminente de daune fără utilizarea principiului precauției.
În special în circumstanțe precum cele menționate la alin. 72 și nota de subsol 92 din Comunicarea UE COM C(2021) 1860, determinarea indiciilor unei amenințări iminente de pagubă poate constitui o dovadă rezonabilă pentru declanșarea intervenției prin proceduri de măsuri preventive în temeiul DLE3 4.
Notă: Procesul de identificare a unei amenințări iminente în temeiul ELD nu ar trebui să limiteze ofițerii de mediu (pe teren) sau operatorul să ia orice măsuri imediate in
in situ (cum ar fi măsurile de urgență, de izolare și de atenuare) dacă se consideră necesar și să informeze ulterior autoritatea competentă ELD în consecință.
2 Măsurile de urgență, izolare și atenuare puse în aplicare în timpul și imediat după eveniment pot corespunde măsurilor de prevenire a daunelor aduse mediului.
3 În special atunci când se aplică principiul precauției, un alt element important care ar trebui luat în considerare este faptul că, în anumite circumstanțe, amenințarea iminentă de deteriorare poate fi identificată chiar și atunci când resursa naturală nu este încă afectată.
4 Diferența față de indiciile privind deteriorarea mediului este că acestea reprezintă un factor declanșator pentru efectuarea de investigații și evaluări suplimentare ale cazurilor și nu pentru întreprinderea de măsuri de remediere.