Apă și terenuri

Gestionarea siturilor contaminate este un proces care are viteze diferite în statele membre. Acest lucru se datorează în parte diferențelor de legislație care ar însemna definiții diferite, cum ar fi, de exemplu, "situri potențial contaminate", "situri contaminate", "situri remediate". Din acest motiv, Comisia Europeană-JRC a lansat o inițiativă împreună cu rețeaua SEE-EIONET pentru a găsi definiții comune și un sondaj în SM în 2018 (https://ec.europa.eu/jrc/en/publication/statuslocal-soil-contamination-europe-revision-indicator-progress-management-contaminated-sites) care a avut ca rezultat definirea a 6 stări de situri.

Apele subterane sunt și rămân o resursă valoroasă pentru mediu și pentru diferite activități umane. Presiunile de mediu și antropice asupra acestei resurse includ, printre altele: schimbările climatice (secetă, inundații etc.), (supra)captarea și poluarea (surse punctiforme și difuze). Reutilizarea apei, amortizarea apei și infiltrarea sunt câteva dintre măsurile posibile pentru a reduce necesarul de apă subterană proaspătă și pentru a reface stocarea acesteia. Cu toate acestea, forajele și captarea apelor subterane vor rămâne necesare în diferite scopuri. Lipsa apei subterane nu mai este o problemă exclusivă a țărilor aride sau mediteraneene. Perioadele recente de secetă prelungită au arătat în mod repetat și clar că rezervele de apă subterană trebuie gestionate cu atenție (atât captarea, cât și reîncărcarea) în toate statele membre și țările din Europa.

Timp de mulți ani, mai multe organisme de cercetare au lucrat la monitorizarea cetaceelor folosind nave mari și feriboturi ca platformă de observații. Cele două rețele europene principale sunt rețeaua FLT MED NETWORK, condusă de ISPRA, și rețeaua Atlantic Network, condusă de ORCA (care publică anual "starea cetaceelor europene"). Rețelele sunt în curs de extindere și pentru țările din sudul regiunii mediteraneene (cum ar fi Tunisia și Maroc). Există o nevoie stringentă ca toți șefii de echipă ai diferitelor organisme de cercetare să se întâlnească și să consolideze colaborarea, cele mai bune practici și îmbunătățirea cercetării comune și a protocolului de monitorizare comună, precum și extinderea acoperirii studiilor.

Art. 4 din Directiva-cadru privind apa (DCA) obligă statele membre, printre altele, să protejeze, să amelioreze și să refacă toate corpurile de apă subterană în vederea atingerii unei stări bune a apelor subterane până în decembrie 2015 și să pună în aplicare măsurile necesare pentru a inversa orice tendință semnificativă și susținută de creștere a concentrației de poluanți. Cu toate acestea, în realitate, 25 % din corpurile de apă subterană din UE (și, de exemplu, 36 % în Germania) se aflau într-o stare chimică proastă în 2015, în principal din cauza poluării cu nitrați și pesticide provenite din agricultură. În plus, conform unui raport al AEM din 2018, suprafața totală a corpurilor de apă subterană cu o tendință identificată de creștere a poluării este încă aproape dublă față de suprafața cu o inversare a tendinței (9,9 % față de 5,9 % din suprafață).

Proiectul (SWETE-Safeguarding the Water Environment Throughout Europe, fazele I-V) urmărește să construiască o înțelegere comună a abordărilor noastre de reglementare, să creeze rețele de experți și să dezvolte resurse comune pentru a spori reziliența tehnică, în domeniul mediului acvatic (și, în special, în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa (DCA)). Faza VII a proiectului SWETE și proiectul "Sustainable Landspreading 2021" se concentrează pe studiul capacității solurilor de a accepta contaminanții proveniți din activitățile de împrăștiere a terenurilor.

Acest pachet de lucru urmărește să ajute statele membre în tranziția către economia circulară în cadrul ciclului apei. Prin împărtășirea bunelor practici de gestionare a apei în zonele urbane, industriale și de producție alimentară, în ceea ce privește utilizarea și reutilizarea apei (utilizarea apelor uzate tratate ca sursă alternativă de apă), se urmărește identificarea și îmbunătățirea soluțiilor în ceea ce privește eficiența utilizării apei (luând în considerare atât aspectele calitative, cât și cele cantitative), care pot contribui la soluții de poluare zero.

Concluziile Consiliului privind combaterea infracțiunilor împotriva mediului (8 decembrie 2016) au recunoscut rolul IMPEL în combaterea infracțiunilor împotriva mediului, însă o definiție comună a "infracțiunilor legate de apă" reprezintă o sarcină dificilă. În plus, infracțiunile legate de apă sunt adesea recodificate în cadrul altor infracțiuni - cum ar fi frauda, corupția, traficul de persoane, falsificarea de documente, terorismul - din cauza lipsei unei abordări analitice sistematice. Natura și amploarea acestor tipuri de activități sunt încă relativ necunoscute. Pornind de la acest context, această propunere are ca scop creșterea cunoștințelor privind infracțiunile legate de apă, implicând comunitatea IMPEL într-un proiect care vizează colectarea și schimbul de informații despre acest subiect, prezența, percepția și gestionarea acestuia la nivelul autorităților competente.

Proiectul are ca scop stabilirea bazelor pentru dezvoltarea activităților autonome de evaluare inter pares în cadrul rețelelor naționale de autorități și agenții de mediu. Aceasta poate fi utilizată ca un instrument de îmbunătățire a propriilor performanțe prin dialog, confruntare colaborativă și schimb de bune practici între omologii care aparțin aceleiași rețele.

Activitatea minieră a fost întotdeauna o sursă de materii prime pentru om, dar în același timp a generat multe probleme de mediu. Cantități uriașe de deșeuri extractive, adesea abandonate, sunt surse de poluare și zone de instabilitate geotehnică și hidrogeologică. În prezent, în urma numeroaselor accidente în care au fost implicate activități miniere, Comisia Europeană a adoptat Directiva 2006/21/CE privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive (cunoscută sub numele de Directiva privind mineritul), care a modificat Directiva 2004/35/CE.

Comisia Europeană a solicitat IMPEL să își extindă și să aplice capacitatea de reglementare în cadrul echipei de experți în domeniul apei și al terenurilor. Gestionarea eficientă a resurselor de apă și de teren (atât calitativ, cât și cantitativ) se bazează pe o bună planificare și realizare viitoare, bazată pe date, informații și aprecieri profesionale. Este esențial ca creșterea economică din fiecare stat membru să sprijine protecția și utilizarea planificată și durabilă a resurselor de apă și de sol. În plus, inițiativa ECA, promovată de Comisia Europeană, ridică noi provocări, în special în ceea ce privește punctul 5 (Pregătirea de documente de orientare privind bunele practici în asigurarea conformității cu normele de mediu în zonele rurale (în ceea ce privește terenurile și apa)), care trebuie analizate și discutate, pentru a găsi propuneri care să îndeplinească perspectiva ambițioasă de evoluție ulterioară a IMPEL.

Multe râuri, lacuri și cursuri de apă din UE sunt departe de starea bună a apelor, pe care ar fi trebuit să o atingă până în decembrie 2015 sau cel târziu până în 2027, conform Directivei-cadru privind apa a UE. În Germania, de exemplu, doar 10 % dintre râuri și cursuri de apă au o stare ecologică și chimică bună, din cauza poluării cu ape uzate, îngrășăminte agricole și pesticide, canalizării intense, obstrucției cauzate de barajele hidroameliorative, precum și a extinderii urbane și a impermeabilizării solului în zonele de captare. Pentru a reduce și inversa aceste efecte asupra stării apelor, este necesar să le evaluăm în mod integrat și să stabilim cu atenție prioritățile măsurilor necesare.

Comisia Europeană a identificat acest domeniu de proiect ca fiind o prioritate pentru IMPEL. Aceasta a evidențiat faptul că există niveluri scăzute de conformitate cu Directiva-cadru privind apa (poluare difuză și captare ilegală) și cu Directiva privind nitrații și că a fost identificat un decalaj între inspectoratele "de mediu" și cele "agricole". Prin urmare, aceștia au dorit să vadă o mai bună interconectare a diferitelor agenții de reglementare pentru a obține niveluri mai ridicate de conformitate în sectorul agricol, un schimb de informații pertinente și cele mai bune practici actuale în ceea ce privește poluarea difuză și controlul nitraților.

Echilibrul între o producție agricolă competitivă și protecția ecosistemelor acvatice reprezintă o preocupare pentru statele membre ale UE în cadrul politicii agricole comune (PAC) și al politicii privind apa Directiva-cadru privind apa (DCA). Instrumentele pentru realizarea utilizării durabile a pesticidelor sunt angajamentele voluntare de agromediu finanțate în cadrul programelor de dezvoltare rurală (PDR) și cerințele minime de reglementare privind ecocondiționalitatea și măsurile de bază în conformitate cu DCA. În vederea atingerii obiectivelor de stare bună a apelor subterane și de suprafață, articolul 11.3 din DCA prevede că măsurile de prevenire și control al utilizării pesticidelor trebuie revizuite și, dacă este necesar, actualizate și incluse în planurile de gestionare a bazinelor hidrografice (RBMP). Ar trebui descrisă reglementarea națională în vederea atingerii obiectivelor, iar această bază legală a măsurilor de bază pentru prevenirea și controlul utilizării pesticidelor în conformitate cu Directiva (2009/128/CE) privind utilizarea durabilă a pesticidelor ar trebui să fie identificată în programul de măsuri pe care statele membre îl finalizează în decembrie 2015, în conformitate cu DCA. În plus, în conformitate cu DCA, ar trebui elaborate programe de monitorizare (operațională) bazate pe riscuri pentru a urmări necesitatea măsurilor de reducere a poluanților din apele subterane și de suprafață. Aceste costuri de monitorizare sunt acoperite în statele membre, într-o anumită măsură, de către populație și de către utilizatorii de pesticide. Punerea în aplicare a Directivei-cadru privind apa s-a desfășurat în cadrul primului ciclu de gestionare și există diferite lacune în ceea ce privește punerea în aplicare în statele membre, în funcție de condițiile prealabile și de problemele și oportunitățile naționale. Rețeaua IMPEL intenționează să facă schimb de planuri și strategii pentru a facilita punerea în aplicare în continuare a DCA în legislația națională, pentru a obține un echilibru armonizat între măsurile obligatorii și cele voluntare și o utilizare armonizată a principiului "poluatorul plătește" atunci când costurile de monitorizare trebuie împărțite.

Poluarea cu nitrați proveniți din agricultură este un domeniu crucial pentru IMPEL, din cauza nivelurilor scăzute de conformitate cu Directiva-cadru privind apa și cu Directiva privind nitrații. Pe parcursul anului 2013 a avut loc cu succes un proiect de stabilire a unor rețele între inspectorii agricoli și cei de mediu în domeniul poluării difuze și al Directivei privind nitrații. Au avut loc două vizite pe teren care au vizat cele două domenii principale. Membrii proiectului au identificat faptul că doresc să continue activitatea în acest domeniu prin dezvoltarea mai multor vizite de schimb și prin elaborarea unui document de orientare pentru a împărtăși bunele practici identificate în acest domeniu pentru a contribui la punerea în aplicare.

Suprataxarea are loc nu numai pentru irigații, ci chiar și pentru utilizări industriale și civile și poate cauza, în unele cazuri, efecte dramatice asupra tasării solului. Cazurile tipice de captare ilegală a apei apar atunci când puțurile sunt exploatate fără autorizație sau când apa este pompată din râuri sau canale fără autorizație. Observarea Pământului (Earth Observation (EO)), în special teledetecția prin satelit, poate oferi metode bine stabilite pentru monitorizarea captării apei. Detectarea captării ilegale de apă este un pas înainte și este fezabilă numai dacă permisele sunt organizate într-un GIS adecvat. În primă instanță, metodele de OT pentru monitorizarea captării apei ar putea fi rezumate după cum urmează:

IMPEL organizează Conferința privind solul 2015, cu scopul de a face schimb de experiență și de a sprijini implementarea celor mai bune practici privind protecția solului în rândul practicienilor la nivelul UE. Contextul este "Anul Internațional al Solurilor (AIS)", declarat de Organizația Națiunilor Unite pentru acest an și, în general, oportunitatea de a dezvolta inițiative de sensibilizare privind protecția acestui compartiment vital al mediului.